Selectare traducere

Română (România)English (United Kingdom)Deutsche SpracheFrench (Fr)

Reclame parteneri

PDF Imprimare Email

vă informează despre Delta Dunării:

 

 

 

Geografie

 

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N şi de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafaţă de 2540 km².

Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două braţe, Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe.

Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu aprox. 40 m².

Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei, şi spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri şi forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafeţe plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniş de ape: braţe de fluviu, canale şi gârle, punctată de lacuri şi japşe. Diferenţele de altitudine, faţă de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor şi -2 - -4 m în zona depresiunile lacustre.

Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice şi anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafaţă de 4.250 km2, aflată între braţele fluviului, şi zona complexului Razim, cu o suprafaţă de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe braţele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială şi delta maritimă.

Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafaţa totală a deltei şi se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea şi Caraorman, pe linia Periprava (pe braţul Chilia) – Crişan (pe braţul Sulina) – Ivancea (pe braţul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perişor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărţită în mai multe unităţi naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Şontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matiţa-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Roşca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol şi Depresiunea Dranov-Dunavăţ, etc.

Delta maritimă ocupă mai puţin de 35% din suprafaţa Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crişan-Ivancea-Crasnicol-Perişor. În această subregiune, ca şi în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv şi negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)

 

 

Climă

 

Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetaţie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice.

Aceasta suprafaţă activă reacţionează faţă de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiaţia totală variază între un minim de 3,5 Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl./cmp, in luna iulie. In funcţie de intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme : zile de iarnă blânde (când activează centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde şi uscate (când acţionază anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianuală fiind de 2250 ore, dar poate ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafaţa deltei. Mediile multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Mării Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C.

 

 

Flora

 

Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumãriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurãtor, ulm, plante agăţătoare.

Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunarii este specifica vegetatia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaştini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetaţie de grind cu sol sărat, pădure luxuriantă (Grindul Letea ,cu aspect tropical).

 

 

Fauna

 

Conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă dulce în numeroasele sale lacuri şi japşe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească.

Ecositemul acvatic are la baza lanţului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi şi albastre şi zooplanctonul cu care se hrănesc organismele care trăiesc în mâl şi pe fundul apei(nevertebrate, moluşte ca scoicile şi melcii precum şi stridii în zona maritimă, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaţia acvatică a cărei baza este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rădăcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantă perenă care acoperă 1500 de kmp din suprafaţa Deltei şi este exploatat economic. Plante acvatice: nufărul alb(Nymphaea alba), nufărul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor,  polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări. Alte plante plutitoare: lintiţa(lemna), pestişoara(salvinia), precum şi plante carnivore: urticularia şi aldrovanda. Terenurile mlăştinoase sunt acoperite cu papura şi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltă, măcrisul de apă, salcie cenuşie.  Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cătina, mure, ciuperci, iar in apropierea mării pelinul, iarba sărată, volbura de nisip.  Pe Grindul Letea care este monument al naturii trăiesc: frasinul pufos, viţa sălbatică, hamei, volbura, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumăriu , păducel, măceţ, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.

Dintre insectele din regiune foarte bine reprezenta’’sunt ţânţarii, buhaiul de baltă, mai multe specii de libelule, tăunii şi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltă, păianjenii de apă şi mai multe specii de fluturi.

Principala bogăţie faunistică a deltei este peştele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, platica, ştiuca, babuşca, roşioara, caracuda, morun, nisetru, cega, păstruga, viza(Acipenseridae sturio, este un peste rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, şalăul(care trăieşte în apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunării se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferată a rechinilor, amurul alb, ţiparul, anghila, calcanul, lufărul, sanger. Unii peşti migrează pentru a-şi depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) şi scrumbia albastra, care intră primăvara în cârduri pe râuri şi până la izvoarele Dunării. La gurile Dunării trăieşte o specie mică de rechini, Squalus. Peştii constituie o sursă importantă de hrană pentru păsări şi mamifere acvatice. O parte din peşti migrează din bălţi în Dunăre şi invers pentru hrănire şi reproducere.

Delta adăposteşte o bogată faună ornitologică formată din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depărtări: din nordul îngheţat şi din afara Europei. Delta reprezintă un important loc de trecere şi iernare. În anii „80 au fost numărate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre păsări sunt specii sedentare: pescăruşii, piciorongul, stârcul, lacarul cenuşiu, cufundacul, lopătarul, cristeiul, fluierarul, stăncuţa, vulturul, şoimul dunărean, chirighita, bufniţa, vânturelul, lişiţa, găinuşa de apă, prundaşii, porumbelul de scorbură, călifarul alb si corcodelul, pe lânga speciile comune pentru România: cioara, ciocănitoarea, guguştiucul, piţigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea păsărilor fac parte din categoria păsărilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raţa roşie, lebăda, cormoranul mare. Din regiunea siberiană vin huhurezul mare 3 specii de raţe lebada de iarnă, fluierarul negru şi becatina din regiunea arctică trec în pasaj gârliţa, gâsca cu piept roşu, sitarul, raţa cu cap negru. Din sud vin în deltă pelicanul comun şi pelicanul roz (creţ), cocori, lăstunul de mâl, barza albă, raţa cu ciuf. Schimbarea condiţiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.

Lumea mamiferelor este bine reprezentată: vidra, nurca, enotul, bizamul, şobolanul de apă, nevăstuica, pisica sălbatică, nutria, vulpea şi lupul de stuf adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele cu teren ferm mistreţul, dihorul, căprioara, bursucul, şi în iernile în care Dunărea îngheaţă, elanul în pădurea Carorman. La gurile Dunării trăiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burta albă.

Regiunea de la gurile Dunării este bogată în broaşte(5 specii), tritonul cu creastă,4 specii de şopârle, şerpi de apa şi broaşte ţestoase. În pădurea Letea sunt vipere.

 

 

Clima

 

Este o climă de stepă temperată moderată de influenţa Mării Negre şi a bălţilor. Precipitaţiile sunt sub media anuală de 450 de mm, cu zăpezi puţine( 9 zile pe an la Sulina). Fenomenul caracteristic deltei este vântul(peste 300 de zile pe an), iar toamna este ceaţă. Datorită variaţiei încălzirii şi răcirii diferite a suprafeţelor de nisip şi de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea îngheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheţă întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic. O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor care ridică şi coboară nivelul in lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi reproducerea animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor. Delta Dunării este inclusă în Rezervaţia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.

 

 

. . . vă aşteaptă !