Selectare traducere

Română (România)English (United Kingdom)Deutsche SpracheFrench (Fr)

Reclame parteneri

PDF Imprimare Email

vă invită la o plimbare, în vacanţa dvs, într-un circuit turistic la munte în România, unde împreună putem vizita mănăstiri, peşteri, cascade şi foarte multe locuri frumoase.

 

Câteva cuvinte despre :

 

 

Peştera Muierilor

 

     Între miile de peşteri ale Carpaţilor, puţine au avut un trecut atât de bogat în întâmplari ca Peştera Muierilor de la Baia de Fier. Amplasată într-un loc sălbatic şi având mai multe intrări, din care una oferă un excelent punct de observaţie asupra câmpiei din sud, iar alta deschizându-se spre pădurile dese ale Parângului, Peştera Muierilor a fost o cetate naturală, un punct de rezistenţă pentru locuitorii aşezărilor învecinate de-a lungul zbuciumatei lor istorii.

     Electrificarea făcută în anii 1963 şi 1978 a transformt peştera în cel mai popular şi mai vizitat obiectiv speologic din România, cu toate că, în ce priveşte dimensiunea, frumuseţea şi calitatea amenajarii, Peştera Muierilor, cu o lungime de peste 3500 metri, a fost de mult depaşită. Ea continua să fie capul de afiş al speoturismului românesc, având anual zeci de mii de vizitatori.

     Situate în apropiere, dar prezentând un nivel mai ridicat de carstificare, sunt şi alte peşteri mai mici, cum ar fi Peştera Corbului, Peştera Pârcalabului şi Peştera Iedului, supranumite şi Peşterile de la Baia de Fier.

     Se pare că primele informaţii scrise despre Peştera Muierii datează din 1870, când arheologul Al. Odobescu a menţionat-o într-un chestionar arheologic. De atunci, într-o perioadă de peste 100 de ani de cercetări, s-au strâns multe informaţii de natură ştiintifică şi documentară, ce demonstrează descoperiri arheologice, paleontologice, geomorfice, biospeologice şi mineralogice valoroase. Acestea reprezintă peste 95 % din lungimea de 3566 m a galeriilor peşterii. Din motive practice şi din cauza locaţiei suprapuse ale galeriilor, le numim etaje superioare şi inferioare.

     Orientarea generală de nord-est a întregului sistem de galerii este datorată fisurii ce a permis apelor râului Galbenul să treacă prin rocă şi să formeze aceste galerii. Se poate intra în Peştera Muierii prin trei locaţii, întrucât peştera are o gura şi în partea de nord şi de est şi de sud. Ultimele două intrări reprezintă un loc unde apele fostului râu subteran ce obişnuiau să curgă prin versantul de nord revin la viaţă. Astăzi, râul Glabenul nu mai are un traseu subteran iar procesul de carstificare este continuat de apele ce se adună de la ploi şi topiri ale zăpezilor.

     Intrând în peşteră prin partea de nord, la aproximativ 130 de m poţi descoperi stalagmita în formă de cupolă mică, la stânga căreia se află Sala Altarului, bogată în concreţiuni, plafonul acestei locaţii terminandu-se cu o gaură de legătura la o înălţime de 17 m. Mergând în aceeaşi direcţie, o galerie plină de numeroşi bolovani duce spre gura de est a peşterii, numită Poarta Altarului, ce înfăţişează versantul abrupt a Cheilor Galbenului.

     Galeria principală, numită Galeria Electrificată, devine din ce în ce mai spectaculoasă dacă mergi înainte spre sud, asta pentru că poţi vedea multe concreţiuni ale plafonului, precum şi bazine ce sunt câteodată pline cu apă, numite Bazinele Mici, şi Bazinele Largi. La 270 de m depărtare se află intrarea în Sala Turcului, una din cele mai frumoase locaţii ale etajului superior. Poţi vedea stalagmite uriaşe, domuri, concreţiuni pe pereţi şi pe plafon, unele forme chiar au primit denumiri precum Moş Crăciun, Turcul, Soţia turcului etc.

     Dacă treci printr-un coridor îngust şi treci de un prag urcând o scara de metal, intri în aşa zisă Sală a Minunilor, nume dat din cauza numeroaselor microbazine şi din cauza stalagmitelor şi stalagtitelor în formă de lumânare, forme ce împodobesc practic această încăpere.

     Parcurgând drumul înapoi spre galeria principală, poţi să mergi prin Poarta Mică, o porţiune unde zidurile şi plafonul sunt foarte apropiate, formând un mic pasaj prin care poti sa ajungi la Sala Guano. Peretele din partea estică prezintă o serie de galerii ce reprezintă un adevărat loc de refugiu pentru fauna peşterii, având în vedere că acel loc este mai puţin accesibil pentru turişti şi că nu este încă electrificat.

     De la Sala Guano mai sunt doar 40 m până la ieşirea din peşteră. Trecând prin poarta de sud, se poate vedea versantul ce dă într-o pajişte terasată.

Etajul inferior, împărţit în două sectoare de către aluviuni, reprezintă un adevărat interes ştiinţific. Din acest motiv, Peştera Muierilor a fost denumită Rezervaţie Speologică în 1955 şi Monument de Rezervaţie Naturală.

     Sectorul de nord este compus dintr-o reţea de labirinturi ce au o lungime de 1650 de metri. Intrarea se face printr-o galerie îngustă, deschisă în partea de vest a etajului superior, la aproximativ 30 de m de intrarea din partea nordică. Dacă te târăşti pe o porţiune mică de circa 2 metri, poţi ajunge într-o încăpere mică iar acolo există o gaură de legătură către Sala Electricianului.

     Este dificil de descris acest sector al peşterii din cauza conexiunilor în formă de cruce ale galeriilor din această zonă. Cu toate acestea, se poate considera că Sala Electricinaului e încăperea principală din sectorul de vest iar Galeriile Bazinelor şi Excentricului sunt cele principale din sectorul de est. Ele sunt caracterizate printr-un grad mare de aluviuni şi prin prezenţa unor gropi de adâncimi diferite variând între 10 şi 15 m, precum şi printr-o varietate excepţională de concreţiuni. Acestea ating punctul culminant în Sala Roşie a Luminii, unde există un mineral rar, făcut din fosfo-carbonate de calciu, ce ia toate formele cunoscute ale calciului: stalagmite, stalactite, valuri, concreţiuni ale peretelui şi a podelei etc.

     Galeria Urşilor îşi are numele de la numeroasele rămăşiţe de schelete ale fosilelor mamiferelor din perioada cuaternară, mamifere ce erau în mare parte urşi de peşteră. Marea varietate şi numeroasele concreţiuni în calciu fac ca această galerie să fie una de ţinut minte. Pereţii ei sunt împodobiţi cu hierloglife, piei de leopard, cosoroabe şi linguri.

     Sala Perlelor are un tavan jos, în unele locuri poate să fie sub 1 metru, şi prezintă o minunată perdea de piatră la intrare, cunoscut sub numele de Vălul Miresei. Podeaua are forma unui mosaic, din cauza numeroaselor cristale şi perle de peşteră.

Daca ai alege să nu cobori pe scara de metal care duce spre sectorul de sud şi ai merge la stânga şi ai trece de un prag de 2, 5 metri, ai ajunge în aşa numita Sala Musteriană. Acesta este locul unde arheologii au găsit dovezi care demonstrează ca peştera a fost locuită de om în Mijlocul Paleoliticului şi Paleoliticului Superior.

Legenda

     La baza denumirii peşterii cu apelativul de a Muierilor se află doua legende:

     Prima spune că, în trecutul istoric, atunci când bărbaţii în putere plecau să apere ţara de năvălitorii veniţi de aiurea, femeile luau în grabă copiii şi bătrânii pentru a se adăposti în peştera pe atunci numai de ei ştiută, unde rămâneau ascunşi până la trecerea urgiei.

     A doua versiune susţine că denumirea de Peştera Muierilor ar veni de la faptul că in zilele uscate de seceta verii, femeile se aşezau să toarcă lângă gura cavitaţii, unde aerul ce răbufnea din interiorul ei le-ar fi uşurat mult munca de răsucit a firului. Unii susţin că obişnuiau să pătrundă chiar şi mai spre interior, în găurile cu apă, puneau inul şi cânepa la topit.

 

vă invită la o plimbare, într-un circuit turistic la munte în România, unde împreună putem vizita mănăstiri, peşteri, cascade şi multe locuri frumoase.

 

Veniţi cu noi !